între doi misterul e perfect realizabil; blocat
la unul oprit singur in drum, lucrurile stau imposibil de marturisit.
dar fără această confesare de lumină trasă peste orașe
nu vom înțelege nimic.
substanța
care dilată toate lucrurile.
nu există decât Dumnezeu.
dar limbajul e limitarea lui Dumnezeu.
e stângaci când ni se adresează.
puteam rămâne la sacrificiile animale pe altar,
la temple și oracole divine,
dar nu, Dumnezeu știa că le vom abandona
mai devreme sau mai târziu.
și apoi vine Christos
care încurcă natura lucrurilor,
bunul mers al obijnuinței,
care răstoarnă totul,
și prin care Dumnezeu ne dă ceva
care să ne ocupe toată istoria.
Christos îl umanizează pe Dumnezeu
și ne îndumnezeiește pe noi,
neliniștiții Universului.